De ce implanturi dentare biologice?

Când vorbim despre implantologia dentară biologică, nu ne referim neapărat la niște “piese” fabricate din material biologic – nu s-a ajuns încă acolo –, ci la o piesă inertă, anorganică (metal sau ceramică) care, datorită particularităților sale structurale și tehnicilor de inserție și protezare, este osteointegrată și biotolerată în mod optim de către organism, oferindu-i astfel o durabilitate maximă în timp.

Există o serie de particularități legate de structură, formă, dar și de tratamentul de suprafață al implantului, care îi conferă acestuia stabilitate pe termen lung, osteointegrare optimă și protecție împotriva contaminării și infecțiilor, acestea din urmă fiind principala cauză a pierderii implanturilor.

Prima componentă esențială este puritatea materialului din care sunt fabricate implanturile – un material care trebuie să fie cât mai bine tolerat de către țesutul biologic, dar și cât mai inert în ceea ce privește schimburile ionice, electrice, magnetice și termice.

O altă caracteristică importantă este structura implantului, iar aici insist asupra gâtului implantului (zona de legătură cu cavitatea orală, populată de bacterii, și joncțiunea cu partea protetică), a spirelor implantului, care asigură o ancorare optimă în os, precum și a suprafeței acestuia, care joacă un rol dublu: oferă micro-retenție și asigură osteotolerabilitatea.

Cea de-a treia componentă care conferă implantologiei o calitate biologică ridicată este partea protetică – mai exact, realizarea suprastructurilor și a coroanelor, precum și montarea acestora cu tehnici care să respecte morfologia și fiziologia locală a țesuturilor. Forma coroanelor trebuie să fie astfel concepută încât să permită conformarea optimă a țesuturilor moi din jurul acestora și să faciliteze o igienizare eficientă. De asemenea, tehnicile de etanșare a joncțiunii dintre implantul endoosos și coroana expusă în mediul oral sunt esențiale pentru prevenirea contaminării implantului și apariția implantitei, principala cauză de eșec a tratamentului implantar. Aceasta nu doar că duce la pierderea implanturilor, ci și la resorbția unei cantități semnificative de os adiacent.

Nu în ultimul rând, succesul terapiei implantare este determinat de mâna chirurgului care realizează intervenția și de grija acestuia de a respecta țesuturile biologice și de a obține un rezultat optim de la bun început, printr-o multitudine de gesturi chirurgicale fine, dar esențiale pentru stabilitatea și durabilitatea în timp atât a implanturilor, cât și a țesuturilor înconjurătoare.

Aceasta este, din punctul meu de vedere, maniera biologică optimă de realizare a implantologiei dentare.