Când vorbim de implantologia dentară biologică nu ne referim neapărat la niște “piese” din material biologic, nu s-a ajuns încă acolo, ci la o piesă inertă anorganică (metal sau ceramică) care datorită particularităților ei structurale și tehnicilor de inserție și protezare este osteointegrată și bio tolerată în mod optim de către organism oferindu-i astfel o maximă durabilitate în timp.

Sunt o serie de particularități atât de structură, formă cât și tratament de suprafață a implantului care îi conferă acestuia stabilitate în timp, osteointegrare optimă și protecție împotriva contaminării și infecțiilor care în final sunt prima cauză a pierderii acestora.

Prima componentă esențială este puritatea materialului din care sunt alcătuite implanturile, material care este necesar să fie cât mai bine tolerat de către țesutul biologic, cât mai inert în ce privește schimburile ionice, electrice, magnetice, termice, etc.

Apoi particularitățile de structură iar eu aici insist asupra gâtului implantului(zona de legătură cu cavitatea orală populată de bacterii și joncțiunea cu partea protetică), structura spirelor care îi conferă o maximă ancorare în os și suprafața care pe de o parte îi conferă micro retenția pe de alta osteotolerabilitatea.

Cea de-a treia componentă care conferă implantologiei calitate biologică este partea protetică, realizarea suprastructurilor, a coroanelor și mai ales montarea lor cu tehnici care să respecte morfologia și fiziologia locală a țesuturilor. Forma particulară a coroanelor trebuie realizată astfel încât să ajute la conformarea țesuturilor moi din jurul acestora, creând posibilitatea igienizării facile și eficiente. Esențiale apoi sunt tehnicile de ermetizare a joncțiunii (închiderii) dintre implantul endoosos și coroana aflată în mediul oral expus bacteriilor pentru a elimina posibilitatea de contaminare a structurii implantului și generarea implantitei, cauza principală de eșec a tratamentului implantar care duce nu numai la pierderea implanturilor dar și a unei cantități importante a masei osoase adiacente.

Nu în ultimă instanță, succesul terapiei implantare este determinată mâna chirurgului care realizează intervenția și grija acestuia de a respecta țesuturile biologice și a face maximul de la bun început, printr-o multitudine de mici gesturi chirurgicale și de tehnică cu impact însă determinant în asigurarea stabilității și durabilității în timp atât a implanturilor cât și a țesuturilor înconjurătoare a acestora.

Aceasta este din punctul meu de vedere maniera biologică de realizare a implantologiei dentare.